Dui lati di una munita vibranu nantu à una corda
di tecnulugia

Dui lati di una munita vibranu nantu à una corda

Albert Einstein ùn hè mai statu capace di creà una teoria unificata chì spiegà u mondu sanu in una struttura coherente. In un seculu, i circadori avianu cumminatu trè di e quattru forze fisiche cunnisciute in ciò chì chjamanu u mudellu Standard. Tuttavia, ferma una quarta forza, a gravità, chì ùn si mette micca bè in questu enigma.

O forse hè questu?

Grazie à e scuperte è cunclusioni di i fisici assuciati à a famosa Università Americana di Princeton, ci hè avà l'ombra di una chance di cuncilià e teorie di Einstein cù u mondu di particeddi elementari guvernati da a meccanica quantistica.

Ancu s'ellu ùn hè ancu una "teoria di tuttu", u travagliu realizatu più di vint'anni fà è ancu esse allargatu oghje palesa mudelli matematichi sorprendenti. A teoria di a gravità di Einstein cù altri spazii di a fisica - principalmente cù fenomeni subatomici.

Tuttu hà cuminciatu cù tracce truvate in l'anni 90 Igor Klebanov, prufissore di fisica in Princeton. Ancu s'ellu duvemu veramente andà ancu più in daretu à l'anni 70, quandu i scientisti studiavanu minuscule particelle subatomiche chjamate quarks.

I fisici anu truvatu stranu chì ùn importa micca quantu energia i protoni collidevanu, i quarks ùn puderanu micca esse liberati - invariabilmente fermanu chjusi in i protoni.

Una di e persone chì hà travagliatu annantu à questu tema era Alexander Polyakovancu prufissore di fisica in Princeton. Risultava chì i quarks sò "incollati" inseme da i particeddi allora novi chjamati laudami. Dapoi qualchì tempu, i circadori anu cridutu chì i gluoni puderanu formà "strings" chì liganu i quarks. Polyakov hà vistu una cunnessione trà a teoria di particelle è teoria di strun., ma ùn pudia cunfirmà questu cù alcuna evidenza.

Nta l'anni successivi, i teorichi cuminciaru à prupone chì e particeddi elementari eranu in realtà picculi pezzi di corde vibranti. Sta tiurìa divintò successu. Una spiegazione visuale puderia esse cusì: cum'è una corda vibrante in un viulinu pruduce diversi soni, e vibrazioni di corde in fisica determinanu a massa è u cumpurtamentu di una particella.

In u 1996, Klebanov cun un studiente (è dopu un studiente di duttore) Steven Gubser è postdoctorale Amanda Peet, utilizatu a teoria di stringa per calculà i gluoni, è poi paragunatu i risultati cù a teoria di stringa per.

I membri di a squadra sò stati sorpresi chì i dui approcci pruducianu risultati assai simili. Un annu dopu, Klebanov hà studiatu i tassi d'absorzione di i buchi neri è truvò chì sta volta eranu esattamente listessi. Un annu dopu, u famosu fisicu Juan Maldasena hà scupertu una currispundenza trà una forma speciale di gravità è a teoria chì descrive e particelle. In l'anni successivi, altri scientisti anu travagliatu nantu à questu è sviluppatu equazioni matematiche.

Senza entre in l'intricacies di sti furmuli matematichi, tuttu hè bollu à u fattu chì L'interazzione gravitazionale è subatomica di e particelle sò cum'è dui lati di a stessa munita. Da una banda, hè una versione estesa di a gravità, presa da a teoria di a relatività generale di Einstein in 1915. Da l'altra banda, hè una tiuria chì descrive apprussimatamente u cumpurtamentu di e particeddi subatomichi è e so interazzione.

U travagliu di Klebanov hè statu cuntinuatu da Gubser, chì più tardi diventò prufissore di fisica in... Università di Princeton, sicuru, ma, sfurtunatamenti, hè mortu uni pochi di mesi fà. Hè ellu chì hà sustinutu per parechji anni chì a grande unificazione di e quattru forze cù a gravità, cumpresu l'usu di a teoria di corde, puderia piglià a fisica à un novu livellu.

Tuttavia, dipendenze matematiche deve esse cunfirmata in modu sperimentale, è cun questu a situazione hè assai peggiu. Ùn ci hè ancu un esperimentu per fà questu.

Vede ancu:

Add a comment