Sistema di Surveglianza in Terra di l'Alleanza
Attrezzatura militare

Sistema di Surveglianza in Terra di l'Alleanza

U sistema AGS hè cuncepitu per eseguisce i travaglii ligati à a sicurità di e fruntiere di i paesi di l'OTAN (in terra è in mare), à ​​a prutezzione di i suldati è civili, è a gestione di crisa è l'assistenza umanitaria.

U 21 di nuvembre di l'annu passatu, Northrop Grumman hà annunziatu u volu transatlanticu successu di u primu veiculu aereo senza pilotu (UAV) RQ-4D, chì prestu eseguirà missioni di ricunniscenza per l'Alleanza di l'Atlanticu Nordu. Questu hè u primu di cinque veiculi aerei senza pilotu pianificati consegnati in Europa per i bisogni di u sistema di sorveglianza in terra AGS di l'OTAN.

U veìculu aereu senza pilotu RQ-4D hè partitu u 20 di nuvembre di u 2019 da Palmdale, California, è circa 22 ore dopu, u 21 di nuvembre, sbarcò à a Base Aerea Italiana Sigonella. U UAV custruitu in i Stati Uniti risponde à i requisiti di certificazione di tipu militare per l'autonavigazione in u spaziu aereu sopra l'Europa emessi da l'Agenzia Europea di Sicurezza Aerea (EASA). L'RQ-4D hè una versione di u veìculu aereo senza pilotu Global Hawk chì hè stata utilizata da a Forza Aria di i Stati Uniti per parechji anni. I veiculi aerei senza pilotu acquistati da l'Alianza di l'Atlanticu Nordu sò adattati à i so bisogni; realizà attività di ricunniscenza è cuntrollu in tempu di pace, crisa è guerra.

U sistema AGS di l'OTAN include veiculi aerei senza pilota cù sistemi di radar avanzati, cumpunenti di terra è supportu. L'elementu di cuntrollu principali hè a Base Operativa Principale (MOB), situata in Sigonella, in Sicilia. I veiculi aerei senza pilota di a NATO AGS parteranu da quì. Dui aerei seranu di serviziu à u stessu tempu, è e dati da i radar SAR-GMTI installati nantu à i so ponti seranu analizati da dui gruppi di specialisti. U prugramma AGS NATO hè stata una iniziativa assai impurtante di i paesi di l'Alianza di l'Atlanticu Nordu per parechji anni, ma ùn hè ancu stata cumpletamente implementata. Tuttavia, solu picculi passi restavanu finu à a piena prontezza operativa. Questa suluzione hè assai simile à a Forza di Cuntrolla è di Cuntrolla di l'Airborne di l'OTAN (NAEW & CF), chì hè stata attiva da quasi quattru decennii.

U sistema AGS hè custituitu di dui cumpunenti: aria è terra, chì furnisce micca solu servizii analitici è supportu tecnicu per a missione, ma ancu cunducerà a furmazione di u persunale.

U scopu di u sistema AGS di l'OTAN serà di riempie una lacuna in e capacità di intelligenza assai impurtanti di l'Alleanza di l'Atlanticu Nordu. Ùn hè micca solu u gruppu NATO chì hè preoccupatu di u successu di sta iniziativa. U successu di stu investimentu in sicurità dipende in gran parte di tutti quelli chì sanu chì solu l'acquistu di novi capacità pò aiutà à mantene a sicurità in Europa è in u mondu. Questa iniziativa impurtante hè di monitorà constantemente tuttu ciò chì succede in terra è in mare, ancu à una distanza da u territoriu di l'Alianza di l'Atlanticu Nordu, intornu à u clock, in tutte e cundizioni climatichi. Un compitu impurtante hè di furnisce e capacità d'intelligenza più muderne in u campu di l'intelligenza, a surviglianza è a ricunniscenza di e capacità RNR (Intelligenza, Surveillanza è Reconnaissance).

Dopu parechji anni di alti è bassi, infine, un gruppu di 15 paesi hà decisu cumunamente di acquistà sti capacità estremamente impurtanti in u campu di l'AGS NATO, i.e. custruì un sistema integratu custituitu di trè elementi: aria, terra è sustegnu. U Segmentu Aereo AGS di l'OTAN serà custituitu da cinque UAV RQ-4D Global Hawk disarmati. Questa piattaforma aerea senza pilota americana, ben cunnisciuta, hè basatu annantu à u disignu di l'aviò Global Hawk Block 40 fabbricatu da Northrop Grumman Corporation, equipatu di un radar custruitu cù a tecnulugia MP-RTIP (Multi Platform - Radar Technology Insertion Program), è ancu un ligame di cumunicazione in a linea di vista è oltre a linea di vista, cù cunnessione di dati assai larga è larga banda.

U segmentu di terra di l'AGS di l'OTAN, chì hè un elementu impurtante di stu novu sistema, hè custituitu da strutture specializate chì sustenenu a missione di ricunniscenza di i veiculi aerei senza pilota AGS MOB è una quantità di stazioni di terra custruite in cunfigurazioni mobili, portable è portable chì sò capaci di cumminà. è trasfurmazioni di dati cù a capacità di funziunamentu. Sti dispusitivi sò furnuti cù interfaccia chì furnisce un altu livellu di interazzione cù parechji utilizatori di dati. Sicondu l'OTAN, u segmentu di terra di stu sistema rapprisentarà una interfaccia assai impurtante trà u sistema AGS di l'OTAN principale è una larga gamma di sistemi C2ISR (Command, Control, Intelligence, Surveillance & Reconnaissance) per cummandu, cuntrollu, intelligenza, surviglianza è ricunniscenza. . . U segmentu di terra cumunicà cù parechji di i sistemi digià in u locu. Funzionarà cù parechji utilizatori operativi, è ancu operarà luntanu da l'area di surviglianza aerea.

Un tali usu multi-dominiu di u sistema AGS di l'OTAN serà realizatu in modu di furnisce constantemente a cuscenza di a situazione in u teatru di l'operazioni per i bisogni, cumpresi i cumandanti stazionati in i zoni di sviluppu di forza. Inoltre, u sistema AGS serà capace di sustene una larga gamma di compiti chì vanu assai oltre l'intelligenza strategica o tattica. Cù issi arnesi flessibili, serà pussibule implementà : prutezzione di i civili, cuntrollu di e fruntiere è sicurezza marittima, missioni anti-terrurismu, sustegnu à u prucessu di gestione di crisa è assistenza umanitaria in casu di disastri naturali, sustegnu à l'operazioni di ricerca è salvata.

A storia di u sistema di sorveglianza aereo AGS di l'OTAN hè longa è cumplessa, è spessu richieste cumprumessi. In u 1992, a pussibilità di l'acquistu cumuna di novi forze è assi da i paesi di l'OTAN hè stata determinata nantu à a basa di l'analisi di a crescita ecunomica realizata annu in l'OTAN da u Cumitatu di Pianificazione di Difesa. Hè stata pensata à l'epica chì l'Alianza duveria u scopu di travaglià à rinfurzà e capacità di sorveglianza aerea basata in terra, cumplementata induve pussibule da altri sistemi di ricunniscenza digià operativi è aerei interoperabili cù novi sistemi integrati posseduti da parechji paesi.

Da u principiu, era previstu chì, grazia à u ritmu avanti di a crescita ecunomica, u sistema di surviglianza in terra AGS di l'OTAN puderia s'appoghjanu in parechji tipi di sistemi di surviglianza in terra. Tutti i sistemi naziunali esistenti capaci di monitorà a situazione sò cunsiderati. I cuncetti di custruisce a versione americana di u sistema TIPS (Transatlantic Industrial Proposed Solution) o a versione europea basata nantu à u sviluppu di un novu radar aereo sò cunsiderate; L'iniziativa europea hè chjamata SOSTAR (Stand off Surveillance Target Acquisition Radar). In ogni casu, tutti questi tentativi di gruppi di stati cù diverse visioni nantu à a creazione di novi capacità ùn anu micca ricevutu un sustegnu suffirenziu da l'Alianza di l'Atlanticu Nordu per inizià a so implementazione. U mutivu principale di u disaccordu di i paesi di l'OTAN era a divisione in quelli paesi chì sustenevanu l'idea di utilizà u prugramma di radar di i Stati Uniti TCAR (Transatlantic Cooperative Advanced Radar) è quelli chì insistiavanu nantu à a pruposta europea (SOSTAR).

In settembre di u 1999, pocu dopu l'adesione di a Pulonia à l'Alleanza di l'Atlanticu Nordu, avemu unitu à u largu gruppu di paesi di l'OTAN chì sustene attivamente sta iniziativa di alleanza impurtante. À quellu tempu, u cunflittu in i Balcani cuntinuava, è era difficiuli di escludiri chì a situazione in u mondu serà libera da più crisi o ancu guerri. Dunque, in questa situazione, tali opportunità eranu cunsiderate necessarii.

In u 2001, dopu à l'attacchi terroristi in i Stati Uniti, u Cunsigliu di l'Atlanticu Nordu hà decisu di rinviviscia l'idea di custruisce un sistema AGS di l'OTAN lanciando un prugramma di sviluppu dispunibule per tutti i Stati membri. In u 2004, l'OTAN hà decisu di fà una scelta, chì significava un cumprumissu trà e pusizioni di i paesi europei è i Stati Uniti. Basatu annantu à stu cumprumissu, una decisione hè stata presa per creà inseme una flotta di veiculi aerei misti NATO AGS tripulati è senza pilotu. U segmentu aereu di l'AGS di l'OTAN hà da esse custituitu da l'Airbus A321 di l'Airbus A4 è di i veiculi aerei senza pilotu di ricunniscenza fabbricati da l'industria americana BSP RQ-XNUMX Global Hawk. U segmentu di terra AGS di l'OTAN hà da include una larga gamma di stazioni terrestri fissi è mobili capaci di trasmette dati da u sistema à l'utilizatori selezziunati.

In u 2007, per via di i bilanci di difesa sempre più chjuchi di i paesi europei, i paesi di l'OTAN anu decisu di piantà di più travagli in l'implementazione di una versione piuttostu caru di una flotta mista di piattaforme aerei NATO AGS, è invece pruposti una versione più economica è simplificata di a custruzione. un sistema NATO AGS in quale u segmentu aereu NATO AGS duverebbe esse basatu solu nantu à l'aviò di ricunniscenza senza pilotu pruvati, i.e. in pratica, questu significava l'acquistu di l'UAV American Global Hawk Block 40. À quellu tempu, era l'unicu aviò senza pilota cumplettamente operativu in l'OTAN di i paesi classificati cum'è a più grande classa III in l'OTAN, in più di l'Altitudine Altitudine, Long Endurance (HALE). ) è u radar MP associatu -RTIP (Multi Platform Radar Technology Insertion Program).

Sicondu u fabricatore, u radar era capaci di detectà è di seguità i miri di terra mobile, mappendu u terrenu, è ancu di monitorà i miri di l'aria, cumpresi i missili di crociera à bassa altitudine, in tutte e cundizioni climatichi, ghjornu è notte. U radar hè basatu annantu à a tecnulugia AESA (Active Electronics Scanned Array).

In u frivaru 2009, i stati membri di l'OTAN chì participanu ancu à u prugramma (micca tutti) cuminciaru u prucessu di firmà u Memorandum d'Intensa AGS PMOU (Programme Memorandum of Understanding) di l'OTAN. Era un documentu accunsentutu trà i paesi di l'OTAN (cumpresa a Pulonia) chì hà decisu di sustene attivamente sta iniziativa è participà à l'acquistu di l'infrastruttura necessaria per u novu sistema alleatu.

À quellu tempu, a Pulonia, di fronte à una crisa ecunomica chì minacciava e so cunsequenze in a primavera di quellu annu, hà finalmente decisu di ùn firmà micca stu ducumentu è in April si ritirò da stu prugramma, indicà chì in una situazione induve a situazione ecunomica hà migliuratu, a Pulonia, in a primavera di quellu annu, hà decisu di ùn firmà micca stu ducumentu. puderia turnà à u sustegnu attivu di sta iniziativa impurtante. Finalmente, in u 2013, a Pulonia hà tornatu à u gruppu di i paesi di l'OTAN chì participanu ancu à u prugramma è, cum'è u quintu di elli, hà decisu di cumplettà inseme sta iniziativa impurtante di l'Alleanza di l'Atlanticu Nordu. U prugramma include i seguenti paesi: Bulgaria, Danimarca, Estonia, Germania, Lituania, Lettonia, Lussemburgu, Italia, Pulonia, Repubblica Ceca, Norvegia, Romania, Slovacchia, Slovenia è USA.

Add a comment