Bombardieri italiani parte 2
Attrezzatura militare

Bombardieri italiani parte 2

Bombardieri italiani.

À u turnu di 1940-1941, parechji prughjetti sò stati iniziati per adattà i bombers classici esistenti à u rolu di bomber di immersione. A carenza di stu tipu di machina si faceva sempre sente; Era previstu chì una tale cunversione permetterà a consegna rapida di novi equipaghji per unità in linea.

In a seconda mità di l'anni 25, Fiat cuminciò à travaglià in un bomber di ricunniscenza è un caccia d'escorta, chjamatu CR.74. Hè suppostu esse un aviò à ala bassa, un aviò aerodinamicu puro à ala bassa, cù un cockpit coperto è un train d'atterrissimu retractable in volu. Hè propulsatu da dui motori radiali Fiat A.38 RC.840 (12,7 hp) cù hélices di metallo à tre pale regulable. L'armamentu era custituitu da dui mitragliatrici 300 mm muntati in u fronte di u fuselagiu; un terzu tali fucile, situatu in una torre rotante, hè stata utilizata per a difesa. A baia di bombe di fuselagiu puderia cuntene 25 kg di bombe. L'aviò era equipatu di una camera. U prutotipu CR.322 (MM.22) sbarcò u lugliu di u 1937, 490, cù una vitezza massima di 40 km/h in unu di i so voli successivi. Basatu nantu à questu, una seria di veiculi 88 hè statu urdinatu, ma ùn hè micca pruduttu. A priorità hè stata data à un disignu di cuncurrenza: u Breda Ba 25. U CR.8 eventualmente hè ancu andatu in pruduzzione, ma solu ottu sò stati custruiti in a versione CR.25 bis di ricunniscenza à longu andà (MM.3651-MM.3658, 1939-). 1940). Siccomu una di e funzioni di u CR.25 era bumbardamentu, ùn hè micca surprisante chì l'aviò puderia ancu esse adattatu per u bombardamentu di immersione. Diversi disinni preliminari sò stati preparati: BR.25, BR.26 è BR.26A, ma ùn sò micca sviluppati.

U CR.25 hè ancu diventatu u disignu di basa per l'aviò multi-role FC.20, sviluppatu da a piccula cumpagnia CANSA (Construzioni Aeronautiche Novaresi SA), chì era di Fiat dapoi u 1939. Sicondu i bisogni, era da esse usatu cum'è un cumbattimentu pisanti, aereo d'attaccu o aereo di ricunniscenza. L'ale, l'atterrissimu è i mutori sò stati utilizati da u CR.25; Novu era u fuselagiu è a cuda cù doppia cuda verticale. L'aeronave hè stata custruita cum'è un aviò di dui posti all-wing low-wing. U quadru di fuselagiu, saldatu da i tubi d'acciaio, era cupartu cù fogli di duraluminu à a punta di l'ala, è dopu cù tela. L'ale di doppia spara eranu metalli - solu l'aleroni eranu cuparti di tela; copre ancu i timoni di coda di metallo.

U prototipu FC.20 (MM.403) volò prima u 12 d'aprile di u 1941. I risultati di a prova ùn anu micca suddisfà i decisori. Nant'à a machina, in u nasu, riccamente glazed, un cannone 37 mm Bred cù carica manuale hè statu custruitu in, circannu d'adattà l'aviò per luttà contra i bombardieri pisanti Alliati, ma u fucile jammed è hà avutu un ritmu bassu di u focu per via di u sistema di carica. . Prestu u sicondu prototipu FC.20 bis (MM.404) hè statu custruitu è ​​​​vulatu. U nasu longu di u fuselaghju vetru hè statu rimpiazzatu da una corta seccione senza vetru chì allughjava a stessa pistola. L'armamentu hè statu supplementatu cù dui mitragliatrici 12,7 mm in i parti di fuselagiu di l'ale è hè stata installata una torretta dorsale Scotti, chì hè prestu rimpiazzata da quella standard per i bombardieri italiani Caproni-Lanciani cù u stessu fucile. Dui ganci per i bombi 160 kg sò stati aghjuntu sottu à l'ale, è una baia di bombe per 126 bombi di frammentazione 2 kg hè stata posta in u fuselage. A seccione di a cuda di l'aeronave è l'installazione idraulica di carburante sò ancu mudificate.

Add a comment